Ciprian Hangu este preot la Spitalul Floreasca de 6 ani. În perioada pandemiei de coronavirus activitatea sa se desfășoară mai mult la capela spitalului. Știe că lucrul care trebuie să primeze este sănătatea pacienților, așa că încearcă să-i protejeze și merge doar în cazuri de urgență.
Slujba de Înviere de la capela spitalului de anul acesta a fost fără credincioși. Fiecare candelă aprinsă reprezintă fiecare secție a spitalului.
„E un pic de tensiune, însă cred că au învățat să trăiască și cu lucrul acesta”, spune Ciprian Hangu.
Datoria de a te ruga
În ultimele trei săptămâni preotul a mers aproape zilnic la capela spitalului acolo unde a făcut slujbele din preajma Paștelui.
„Prima mea datorie este de a mă ruga. Am făcut slujbele cât de fidel s-a putut, în condițiile în care respectăm toate regulile și le facem fără credincioși. E nevoie să te rogi pentru cei din spital și să aibă și ei conștiința și siguranța că cineva o face în mod special pentru ei”, spune Ciprian Hangu pentru Gândul.ro.
Pacienții au nevoie de liniște, siguranță, compasiune, înțelegere. Medicii au restricționat destul de mult accesul la pacienți pentru a îi proteja, însă Ciprian știe că toate măsurile sunt luate pentru binele bolnavilor.
„Nu e ca în situațiile normale atunci când puteai face vizite. Acum există un risc, ținând cont că în spital sunt internați doar persoanele care au neapărat nevoie de internare, doar urgențele majore. Așa e cel mai sigur. Oricât de bine echipat ai fi, riști să creezi neplăceri și e ultimul lucru pe care ni-l dorim”, spune preotul Hangu.
În slujba binelui
Munca unui preot de spital în perioada pandemiei e destul de diferită față de perioada de dinainte.
Mulți dintre pacienți se simt deznădăjduiți, departe de familie și au nevoie ca de aer de sprijin moral.
„Sunt niște riscuri și în ceea ce îi privește și pe pacienți, dar și pe cadrele medicale. Pacienții suferă din cauza asta, se simt izolați, părăsiți. Faptul că se limitează accesul este spre binele lor. Cadrele medicale asigură pacientilor tratamentul si sprijinul necesar, mai ales ca nu sunt foarte multi, dar contactul direct este limitat pentru siguranța lor”
Oricând e nevoie de el, Ciprian e acolo. În slujba cadrelor medicale și a pacienților. Când a fost nevoie le-a dat o mână de ajutor voluntarilor care au adus alimente și echipamente pentru medici.
„Sunt împăcat cu activitatea pe care o am. Chiar dacă nu e atât de intensă, trebuie să știm care ne sunt limitele și e bine să facă profesioniștii ce trebuie, cei care știu ce au de făcut concret. Atunci când e nevoie de mine le stau la dispoziție, când nu e, mai bine să stau deoparte. Mă rog pentru cei care m-au rugat să fac asta”, mai spune Ciprian Hangu.